În 1995, formatia La Bouche lansa ceea ce avea să fie unul dintre cele mai de succes hituri ale perioadei, melodie care şi astăzi trezeşte anumite nostalgii în sufletele multora dintre noi.
Unul dintre fanii incontestabili ai melodiei este, după cum se observă în hitul de mai jos, Marius Frâncu. Acesta, din dorinţa de-a-i arăta la "Lo. Re. Dana", cea mai dulce fată din viaţa lui, că ar da orice pentru a o apropia de inima lui cea romantică, a apelat la inventivul Rudărel, care nu a putut refuza o asemenea provocare.
Dar, să lăsăm la o parte comentariile, şi să ascultăm fenomenul:
joi, 19 iunie 2008
sâmbătă, 14 iunie 2008
vineri, 13 iunie 2008
Analiza unei manele
Pornind de la versul "Vino-ncoa să-ţi dau la rame să-ţi treacă de foame", pe care l-am analizat pe un forum, simplu:
E vorba despre tablouri. Unul pictează, celălalt confecţionează ramele.
"La rame": "La" se foloseşte pentru a arăta cantitatea substanţială (ex: am la bani!)
După ce a terminat de făcut o grămadă de rame, numitul o cheamă pe piţi a lui cea sofisticată, înfometată fiind, să îi dea o cantitate semnificativă de rame, probabil în scopul comercializării lor, spre a obţine profit care urmează să fie investit la cumpărarea de alimente.
Mi s-a dat şi contextul epicei poezii, fără să mă pot abţine să îmi dezvolt ideea:
Fetele sunt hoaţe, se fac că sunt supărate
Piţi a noastră este prefăcută, încearcă să îi inspire un sentiment de compasiune creatorului de rame, în timp ce îi sustrage din ele.
Nu se mulţumesc o dată, vor de 4 ori pe noapte
Deşi a scăpat după mârşavul furt de rame, dânsa nu consideră că este suficient. Şi-a propus să se întoarcă în acea noapte de încă cel puţin trei ori, să continue gestul inuman de a-l deposeda pe artist de roadele muncii lui cinstite.
Să curgă apele după tine, să-i dai cât mai tare
Ca să îi distragă atenţia, a dat drumul la duş, la robinetul de la bideu şi a tras apa la toaletă. În timp ce el verifica scurgerea de apă, ea a putut pleca cu prada.
Să te strânga între picioare, frate, să-i dai unde-o doare.
Aici autorul simte nevoia de a folosi urgent toaleta, dar nu poate din cauza faptului că apa tocmai a fost trasă, iar el trebuie să aştepte până se umple rezervorul, de unde şi apăsarea dintre picioare. Datul unde doare, se referă la vezica umflată.
Vino-ncoa să-ţi dau la rame să-ţi treacă de foame
---versul acesta e comentat mai sus---
Să te fac să tragi, să-ţi scot figurile din cap
Autorul, realizând faptul că a fost păcălit, înşelat şi furat de către persoana faţă de care avea sentimente, se simte frustrat şi ar vrea să o pedepsească, să o faca să muncească, "să tragi" din greu să recuperezi paguba, respectiv doreşte să o corecteze, scoţându-i "figurile din cap".
Dacă nici de data asta nu te satură băiatul
Este, totuşi, conştient că există posibilitatea ca ea să nu se corecteze, pentru că poate nu i-au ajuns banii pentru cantitatea de alimente pe care şi-a propus să o achiziţioneze, asta pentru că se poate să nu se fi săturat.
Jur că diseară iţi dau 'a-ha' până cand se rupe patul.
"a-ha" poate să însemne orice, din context se deduce că e vorba de rame.
În acest vers final, artistul se apropie de divinitate făcând nişte jurăminte cu scopul de a-i oferi el însuşi prinţesei ramele de care are nevoie, folosind, la urma urmei, până şi bucăţile pe care le va rupe din pat să construiască şi mai multe rame, pentru a i le putea da dânsei.
Se observă cum, în această operă de artă, bărbatul muncitor este subiectul de care poate profita, la început, fata cea frumoasă. Ea încearcă să se apropie de el prin şiretlicuri, minciuni şi furturi, dar este evident ca ea e îndrăgostită. Abia în momentul în care realizează aceste furturi, se îndrăgosteşte şi el, moment în care nu mai e nevoie de furt, el oferindu-i fetei mijloacele necesare pentru a-şi procura hrana.
Cred că au trăit fericiţi până la adânci bătraneţi.
E vorba despre tablouri. Unul pictează, celălalt confecţionează ramele.
"La rame": "La" se foloseşte pentru a arăta cantitatea substanţială (ex: am la bani!)
După ce a terminat de făcut o grămadă de rame, numitul o cheamă pe piţi a lui cea sofisticată, înfometată fiind, să îi dea o cantitate semnificativă de rame, probabil în scopul comercializării lor, spre a obţine profit care urmează să fie investit la cumpărarea de alimente.
Mi s-a dat şi contextul epicei poezii, fără să mă pot abţine să îmi dezvolt ideea:
Fetele sunt hoaţe, se fac că sunt supărate
Piţi a noastră este prefăcută, încearcă să îi inspire un sentiment de compasiune creatorului de rame, în timp ce îi sustrage din ele.
Nu se mulţumesc o dată, vor de 4 ori pe noapte
Deşi a scăpat după mârşavul furt de rame, dânsa nu consideră că este suficient. Şi-a propus să se întoarcă în acea noapte de încă cel puţin trei ori, să continue gestul inuman de a-l deposeda pe artist de roadele muncii lui cinstite.
Să curgă apele după tine, să-i dai cât mai tare
Ca să îi distragă atenţia, a dat drumul la duş, la robinetul de la bideu şi a tras apa la toaletă. În timp ce el verifica scurgerea de apă, ea a putut pleca cu prada.
Să te strânga între picioare, frate, să-i dai unde-o doare.
Aici autorul simte nevoia de a folosi urgent toaleta, dar nu poate din cauza faptului că apa tocmai a fost trasă, iar el trebuie să aştepte până se umple rezervorul, de unde şi apăsarea dintre picioare. Datul unde doare, se referă la vezica umflată.
Vino-ncoa să-ţi dau la rame să-ţi treacă de foame
---versul acesta e comentat mai sus---
Să te fac să tragi, să-ţi scot figurile din cap
Autorul, realizând faptul că a fost păcălit, înşelat şi furat de către persoana faţă de care avea sentimente, se simte frustrat şi ar vrea să o pedepsească, să o faca să muncească, "să tragi" din greu să recuperezi paguba, respectiv doreşte să o corecteze, scoţându-i "figurile din cap".
Dacă nici de data asta nu te satură băiatul
Este, totuşi, conştient că există posibilitatea ca ea să nu se corecteze, pentru că poate nu i-au ajuns banii pentru cantitatea de alimente pe care şi-a propus să o achiziţioneze, asta pentru că se poate să nu se fi săturat.
Jur că diseară iţi dau 'a-ha' până cand se rupe patul.
"a-ha" poate să însemne orice, din context se deduce că e vorba de rame.
În acest vers final, artistul se apropie de divinitate făcând nişte jurăminte cu scopul de a-i oferi el însuşi prinţesei ramele de care are nevoie, folosind, la urma urmei, până şi bucăţile pe care le va rupe din pat să construiască şi mai multe rame, pentru a i le putea da dânsei.
Se observă cum, în această operă de artă, bărbatul muncitor este subiectul de care poate profita, la început, fata cea frumoasă. Ea încearcă să se apropie de el prin şiretlicuri, minciuni şi furturi, dar este evident ca ea e îndrăgostită. Abia în momentul în care realizează aceste furturi, se îndrăgosteşte şi el, moment în care nu mai e nevoie de furt, el oferindu-i fetei mijloacele necesare pentru a-şi procura hrana.
Cred că au trăit fericiţi până la adânci bătraneţi.
marți, 10 iunie 2008
În ton cu EURO 2008
Nu sunt microbist. Nu am fost niciodată. Sunt genul de om care intreabă "care îs ai noştri?"... Ţin cu echipa României dar, în acelaşi timp, sunt realist. Şansele ei să scape din grupa "morţii" sunt zero. Franţa a fost groaznică, raportat la ce ne aşteptam cu toţii, iar Portocala Mecanică şi-a demonstrat valoarea în faţa campioanei mondiale.
Întrebarea este: Cine va merge mai departe? Cei mai buni, bine-nţeles!
Aşa că ţinem în continuare cu favoriţii!
Întrebarea este: Cine va merge mai departe? Cei mai buni, bine-nţeles!
Aşa că ţinem în continuare cu favoriţii!
vineri, 6 iunie 2008
Ce se mănâncă mai nou
Bate într-o zi unul, Ben, la uşă, şi-mi lasă un colet. Bolboroseşte ceva cum că insula (???) i-a transmis să-mi dea, că eu sunt alesul, eu încerc să-l refuz, dar el îmi trânteşte pachetul şi pleacă. Tot ce pot să spun e că sosul de roşii se combină OK cu porumbul, pe macaroanele cu brânză... Iar caju e delicios.
joi, 5 iunie 2008
În memoria Greuceanului
Născut la 31.12.2007, eroul nostru a supravieţuit în această lume tehnologizată timp de exact cinci luni. În data de 31.05.2008 s-a stins tragic într-un accident de caleaşcă. Puţină lume va întelege exact ce vorbesc eu aici, dar îi voi spune, pe scurt, povestea.
A fost odată ca niciodată etc...
În acele vremuri de demult, zmeii au furat soarele şi luna de pe cer, viteazul nostru s-a luptat cu ei şi a recuperat avuţiile cele mai de preţ ale lumii. A fost trădat, ajutat, încurcat, confundat, recunoscut şi apreciat. Apoi a luat-o pe fiica împăratului, şi "se făcu o nuntă d-alea împărăteşti şi se încinse nişte veselii care ţinură trei săptămâni..."
Eroul nostru a crezut că şi acum se petrece ca pe vremea Împăratului Roşu... Şi cum, din cine ştie ce motive, prinţesa nu l-a reţinut în lumea basmului, acesta s-a înfaţişat printre noi. Mare îi fu mirarea să vadă că luptele nu se duc ca pe vremuri. Aici, povestea a decurs aşa:
Trei zile şi trei nopţi au stat închişi într-o cămară Greuceanu şi Faurul pământului şi se sfătuiră. După trei zile de "sfaturi" au dormit alte trei zile să îşi revină... Iară Greuceanu se duse, se duse pe o potecă care-l scoase tocmai la casele "zmeilor", iar dupa ce merse din casă în casă, se dete de trei ori peste cap şi se făcu un porumbel. Sau aeroplan, cum îi plăcea lui să mai spună, după ce se dădea de câte trei ori peste cap. A luptat cu zmei, la viaţa lui. De obicei, lupta pana la ultima picătură. Când a fost în genunchi, în toiul luptei, nu s-a lăsat pana nu l-a culcat pe Zmeu, băgându-l până la gât... sub masă... Până şi corbul l-a ajutat cu câte un cioc. Dar ispita adevărată, a fost din partea diavolului şchiop, care l-a abordat cu replica: " — Măi, vericule, ţi-ai pierdut cuiul, du-te de ţi-l caută. "
Şi în timp ce dădea el bice celor optzeci de cai, în căutarea cuiului pierdut, odată alunecă unul dintre ei, rostogolindu-se, împreună cu ceilalţi cai şi cu trăsură cu tot.
Bilanţul: Caii morţi, trăsura avariată, cei trei viteji care îl însoţeau pe Greuceanu teferi, dar Greuceanul nu a mai fost de găsit. Vorba spune că s-a întors în lumea basmului, obligat să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi. Eu tind să cred asta, pentru că, din câte l-am cunoscut, nu cred că vrea sa mai vină degrabă pe la noi.
Şi eu încălecai po şa, şi vă povestii dumneavoastră aşa.
A fost odată ca niciodată etc...
În acele vremuri de demult, zmeii au furat soarele şi luna de pe cer, viteazul nostru s-a luptat cu ei şi a recuperat avuţiile cele mai de preţ ale lumii. A fost trădat, ajutat, încurcat, confundat, recunoscut şi apreciat. Apoi a luat-o pe fiica împăratului, şi "se făcu o nuntă d-alea împărăteşti şi se încinse nişte veselii care ţinură trei săptămâni..."
Eroul nostru a crezut că şi acum se petrece ca pe vremea Împăratului Roşu... Şi cum, din cine ştie ce motive, prinţesa nu l-a reţinut în lumea basmului, acesta s-a înfaţişat printre noi. Mare îi fu mirarea să vadă că luptele nu se duc ca pe vremuri. Aici, povestea a decurs aşa:
Trei zile şi trei nopţi au stat închişi într-o cămară Greuceanu şi Faurul pământului şi se sfătuiră. După trei zile de "sfaturi" au dormit alte trei zile să îşi revină... Iară Greuceanu se duse, se duse pe o potecă care-l scoase tocmai la casele "zmeilor", iar dupa ce merse din casă în casă, se dete de trei ori peste cap şi se făcu un porumbel. Sau aeroplan, cum îi plăcea lui să mai spună, după ce se dădea de câte trei ori peste cap. A luptat cu zmei, la viaţa lui. De obicei, lupta pana la ultima picătură. Când a fost în genunchi, în toiul luptei, nu s-a lăsat pana nu l-a culcat pe Zmeu, băgându-l până la gât... sub masă... Până şi corbul l-a ajutat cu câte un cioc. Dar ispita adevărată, a fost din partea diavolului şchiop, care l-a abordat cu replica: " — Măi, vericule, ţi-ai pierdut cuiul, du-te de ţi-l caută. "
Şi în timp ce dădea el bice celor optzeci de cai, în căutarea cuiului pierdut, odată alunecă unul dintre ei, rostogolindu-se, împreună cu ceilalţi cai şi cu trăsură cu tot.
Bilanţul: Caii morţi, trăsura avariată, cei trei viteji care îl însoţeau pe Greuceanu teferi, dar Greuceanul nu a mai fost de găsit. Vorba spune că s-a întors în lumea basmului, obligat să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi. Eu tind să cred asta, pentru că, din câte l-am cunoscut, nu cred că vrea sa mai vină degrabă pe la noi.
Şi eu încălecai po şa, şi vă povestii dumneavoastră aşa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)