Identitate

Azi m-am căutat pe Gogu' (Radu Opriță pe Google).

Mi-am amintit de un articol pe care l-am citit la un moment dat, articol care te făcea să te gândești de mai multe ori înainte de-a-ți lăsa urmele în spațiul virtual... Era vorba despre cât de simplu pot fi accesate informații personale despre cineva, la o simplă căutare Google. Sau alt motor, să nu-i fac la ăsta reclamă, deși e singurul pe care îl folosesc.

Așadar, mi-am căutat numele. Da, sunt multumit de rezultate. Efortul meu de-a șterge conturile de pe site-uri de „socializare” gen Hi5 și încă vreo două (care s-au dovedit a fi un fel de matrimoniale, până la urmă) a dat roade. Ba mai mult, la mai sus pomenitul Hi5, după ce am dat ștergere de cont, mi-au spus că îmi vor inactiva contul. Nemulțumit de rezultat, le-am scris administratorilor spunându-le clar că eu doresc să îmi șteargă contul, nu să îl inactiveze. Pur și simplu să îi dea „DELETE”, conștient de faptul că informațiile conținute de el vor merge în raiul cuvintelor nerostite odată cu aceasta.

Abia când am primit un e-mail de răspuns la solicitare în care eram anunțat ferm, dar politicos că datorită gravelor încălcări ale regulamentelor site-ului contul meu a fost terminat definitiv mi-am dat seama că proprietarii portalului nu au intenționat nicio clipă să dea voie unui utilizator de rând să iși mai șteargă vreodată informațiile din cont. Ele aveau menirea de-a rămâne în bazele lor de date pentru totdeauna, ascunse prin ungherele unor servere, așteptând, cu răbdare, momentul când ar putea fi folosite împotriva ta.

Nici acum nu sunt sigur că datele care mi-au fost „terminate definitiv” au chiar fost șterse de pe toate serverele lor. Poate au fost mutate doar pe vreun server de back-up. Așa că trebuie să fiu conștient de faptul că s-ar putea ca, peste vreo patruzeci de ani, să îmi vină nepotul înlăcrimat, spunând:

- Toate teoriile astea, bunicule, sunt degeaba! Uite poza, te-am prins că și tu fumai!



În altă ordine de idei, postul acesta este în onoarea blogului care ocupă prima poziție în lista de rezultate ale căutării. Mai apare Facebook, la cât de gras s-a făcut site-ul ăla o să apară în scurtă vreme și când o să caut „rețetă de sarmale”. Alte rezultate, un link de printr-un joc online, un grup din care fac parte și o grămadă de „veri” și „unchi” cu același nume, aflați prin țări și orașe mai mult sau mai puțin străine.

Concluzia este că ar trebui să candidez la președinție acum, până sunt sigur ca nu există informații compromițătoare despre mine pe Internet. Apoi o să-mi mituiesc prietenii să nu folosească pozele cu mine de la chefuri în campania electorală și ce-a fost mai greu a trecut. Mai rămâne să conving populația să mă voteze. Asta o pot face printr-un slogan simplu, direct, si care le va arăta oamenilor interesul meu pentru bunăstarea lor.

Cred că s-ar potrivi: „Să trăiți! Bine?”.